Peste 1,1 milioane de lei din cotizații la sindicatele CEVJ, în opt luni

Sindicatele angajaților din Complexul Energetic Valea Jiului au încasat peste 1,1 milioane de lei din cotizații în primele opt luni ale anului 2026. În același timp, ani la rând, administrația companiei a suportat salariile unor lideri sindicali care reprezentau angajații.

Încasările lunare din cotizații s-au situat între aproximativ 133.000 și 146.000 de lei, cu o medie de peste 139.000 de lei. Dacă ritmul se menține până la sfârșitul anului, totalul anual ar putea ajunge la aproape 1,7 milioane de lei.

• Ianuarie: aproximativ 146.000 de lei;
• Februarie: circa 145.000 de lei;
• Martie: aproximativ 145.000 de lei;
• Aprilie: circa 143.000 de lei;
• Mai: aproximativ 137.000 de lei;
• Iunie: aproximativ 135.000 de lei;
• Iulie: aproximativ 133.000 de lei;
• August: aproximativ 133.000 de lei.

Cea mai mare contribuție a venit de la mina Livezeni, cu aproape 328.000 de lei în opt luni. Au urmat Lupeni, cu circa 241.000 de lei, Vulcan, cu aproximativ 218.000 de lei, Lonea – 108.000 de lei, Paroșeni – 81.000 de lei, Prestserv – 77.000 de lei și executivul CEVJ – aproximativ 64.000 de lei.

Cotizațiile nu au aceeași valoare în toate organizațiile sindicale. Ele reprezintă între 1% și 1,7% din salariul tarifar, în funcție de sindicatul din care face parte angajatul.

Din cei aproximativ 2.200 de salariați ai companiei, aproape 90% sunt membri de sindicat. Banii sunt utilizați pentru ajutoare acordate membrilor, precum și pentru acțiuni sociale și sindicale, între care Ziua Minerului și Ziua Femeii.

Salarii plătite de companie

În structura CEVJ au existat nouă posturi de delegat sindical cu normă întreagă. Persoanele ocupau funcții în compartimentul de parteneriat social, aveau contracte individuale de muncă încheiate cu societatea și figurau în organigramele sucursalelor, în subordinea directorilor.

Deși erau angajați ai companiei, atribuțiile lor erau sindicale: reprezentarea salariaților, negocierea Contractului Colectiv de Muncă, participarea la dialogul social și susținerea obiectivelor organizației sindicale.

În perioade anterioare, unii lideri fuseseră încadrați ca inspectori sociali. Ei nu desfășurau activitate în producție, dar beneficiau de drepturi salariale corespunzătoare personalului din subteran.

Astfel, organizația sindicală avea venituri proprii provenite de la membri, în timp ce CEVJ achita separat salariile celor care se ocupau cu reprezentarea sindicală. În 2024, cei nouă lideri angajați ai companiei au primit împreună peste 1,7 milioane de lei.

În primele opt luni din 2025, compania le-a plătit aproximativ un milion de lei. Pentru deplasări efectuate în interes sindical s-au adăugat circa 65.000 de lei. Șase dintre cei nouă lideri erau și pensionari.

• Darius Cîmpean: peste 275.000 de lei în 2024;
• Dorin Vezure: aproximativ 220.000 de lei;
• Cristian Tabarcea: circa 202.000 de lei;
• Constantin Dragomir: aproximativ 197.000 de lei;
• Alin Sîn: aproape 193.000 de lei;
• Adrian Muntean, liderul sindical de la Paroșeni: aproximativ 174.000 de lei.

Legea dialogului social consideră sindicatul și angajatorul părți distincte în negocierea colectivă. În cazul CEVJ, analiza posturilor arată că activitatea sindicală a fost transformată într-o ocupație cu normă întreagă în cadrul companiei, nu doar într-un interval acordat angajaților pentru exercitarea mandatului.

Dosarul „Lotul 30 decembrie”

Relația dintre administrație și zona sindicală a devenit mai vizibilă în 2026, după ce CEVJ a suspendat contractele unor salariați vizați de plângeri penale în dosarul cunoscut drept „Lotul 30 decembrie”. Cazul privește o operațiune derulată la finalul anului 2024, când 11 angajați și-au încetat contractele și au fost reangajați pe perioade determinate, în legătură cu pensionarea și acordarea drepturilor de ieșire din sistem.

În acest grup se regăsesc persoane din administrație, conducerea tehnică și structurile sindicale. Printre acestea se numără fostul lider sindical Darius Cîmpean și Adrian Muntean, liderul de la Paroșeni, alături de Claudia Ciucă, Carmen Tașcău, George Gheorghiu și alți angajați ai companiei.

În luna mai 2026, Tribunalul Hunedoara a constatat, în primă instanță, nulitatea contractului individual de muncă încheiat de Darius Cîmpean la 30 decembrie 2024. Dosarul a fost ulterior înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia, iar Cîmpean nu mai este între timp angajatul companiei.

Contractul lui Adrian Muntean era suspendat la momentul informațiilor analizate. Situația lui George Gheorghiu și a lui Carmen Tașcău era diferită, deoarece aceștia se aflau în concediu medical atunci când au fost dispuse suspendările.

O relație veche de peste 30 de ani

Legăturile financiare dintre sindicate și administrația minieră din Valea Jiului preced înființarea Sindicatului Muntele și a Complexului Energetic Valea Jiului. După 1990, organizațiile sindicale au avut o influență majoră într-o zonă în care zeci de mii de oameni lucrau în exploatările de cărbune.

În timp, Regia Autonomă a Huilei a fost urmată de Compania Națională a Huilei, apoi de Complexul Energetic Hunedoara și de CEVJ. S-au schimbat organizațiile, liderii și legislația, însă tema finanțării activității sindicale de către administrație a reapărut în forme diferite.

Un prim episod important este legat de Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, condusă de Miron Cozma. Legea sindicatelor nr. 54/1991 prevedea că liderii, angajații de specialitate și personalul administrativ ai organizațiilor sindicale trebuiau plătiți din fondurile sindicatelor.

Între 1992 și 1996, administrația minieră și Liga au încheiat însă convenții atașate contractelor colective de muncă. Prin aceste documente, administrația suporta salariile și sporurile liderilor sindicali și ale unor angajați de specialitate din structura Ligii.

În 1997, Regia Autonomă a Huilei Petroșani a cerut în instanță anularea convențiilor și recuperarea sumelor plătite. Prin sentința definitivă nr. 136/1999, Liga a fost obligată să achite despăgubiri de aproximativ 1,47 miliarde de lei vechi, la care s-au adăugat dobânzi și cheltuieli de judecată.

Fondul pentru negocierea contractului

După perioada Miron Cozma, mecanismul financiar s-a schimbat, dar legătura dintre sindicat și administrație a continuat. Legea sindicatelor din 2003 permitea ca membrii conducerii sindicale și personalul de specialitate sau administrativ să fie plătiți fie din fondurile organizației, fie în baza prevederilor Contractului Colectiv de Muncă.

În perioada în care Liga Sindicatelor Miniere era condusă de Zoltan Lacataș, la nivelul CNH exista un fond pentru negocierea și urmărirea Contractului Colectiv de Muncă. Acesta era calculat inițial la 5,8 la mie din fondul de salarii, iar ulterior la aproximativ 3,9 la mie.

După ce plata fondului a fost oprită în urma unui control al Curții de Conturi, au urmat mai multe litigii. CNH a câștigat procesul cu instituția de control, iar Liga a început demersurile pentru recuperarea sumelor pe care compania nu le mai virase.

În 2015, organizația condusă de Zoltan Lacataș solicita executarea silită a Complexului Energetic Hunedoara pentru aproape 500.000 de lei. Banii erau revendicați din fondul de 5,8, ulterior 3,9 la mie, inclusiv pentru drepturile salariale ale unor persoane care lucraseră la Ligă în perioada 2011–2012.

Într-un alt dosar, pentru intervalul mai–august 2010, CNH fusese obligată să plătească Ligii aproximativ 300.000 de lei. Suma reprezenta fondul destinat negocierii și urmăririi Contractului Colectiv de Muncă.

Diferența față de anii ’90 ținea de cadrul juridic. În perioada lui Miron Cozma, legea prevedea plata aparatului sindical din fondurile sindicatului, iar convențiile prin care administrația achita salariile au fost contestate în instanță. În perioada lui Zoltan Lacataș, legislația permitea stabilirea salarizării și prin contractul colectiv.

Ulterior, odată cu reorganizarea mișcării sindicale din Valea Jiului și apariția Sindicatului Muntele, relația a intrat într-o nouă etapă. Convențiile din anii ’90 și fondul utilizat în perioada CNH nu mai apar în aceeași formă, însă CEVJ a avut angajați cu normă întreagă pentru activități sindicale, în timp ce sindicatul și-a păstrat veniturile proprii din cotizații.

De la Liga condusă de Miron Cozma și perioada lui Zoltan Lacataș până la Sindicatul Muntele și CEVJ, documentele indică forme diferite ale unei relații financiare și instituționale strânse între reprezentarea salariaților și administrația mineritului din Valea Jiului.