CEDO semnalează riscul de conflict de interese în dosarele salariale. 17,8 milioane la Hunedoara

Tribunalul Hunedoara avea de achitat, la începutul anului 2026, despăgubiri salariale de 17.831.616 lei către judecători, potrivit datelor analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Valoarea reprezenta 34,12% din bugetul instituției aferent anului 2025.

Cifrele apar într-o decizie prin care CEDO a respins, ca inadmisibile, cinci cereri formulate de magistrați români nemulțumiți că hotărârile definitive prin care le-au fost recunoscute drepturi salariale nu fuseseră executate integral. Judecătorii europeni au stabilit în unanimitate că eșalonarea și amânarea plăților nu au încălcat, în circumstanțele analizate, drepturile reclamanților.

Curtea nu a contestat existența datoriilor și nici obligația statului de a pune în aplicare hotărârile judecătorești. CEDO a subliniat însă că lipsa resurselor financiare nu poate justifica, de una singură, neplata unei datorii stabilite definitiv de instanță.

Două cereri legate de Hunedoara

Printre reclamanți s-au aflat Voicu-Ionel Pușcașu și Florina-Mihaela Pușcașu. În cazul lor, Tribunalul Hunedoara a efectuat plăți în baza unei decizii definitive din 9 iulie 2021, referitoare la diferențe salariale calculate prin aplicarea unei valori de referință sectorială mai mari pentru consilierii de probațiune.

Între 2021 și 2024, Voicu-Ionel Pușcașu a primit 106.079 de lei, iar Florina-Mihaela Pușcașu 17.627 de lei. La 12 ianuarie 2026, tribunalul le comunica faptul că mai avea de achitat 106.932 de lei în primul caz și 20.158 de lei în cel de-al doilea.

Cei doi au fost implicați și într-un alt proces, încheiat printr-o hotărâre definitivă din 2022, privind aplicarea coeficientului salarial prevăzut pentru parchetele specializate. În fața CEDO, Voicu-Ionel Pușcașu a indicat un rest de plată de aproximativ 60.000 de euro, iar Florina-Mihaela Pușcașu unul de circa 30.000 de euro.

La nivelul întregii jurisdicții a Tribunalului Hunedoara, suma datorată judecătorilor cu titlu de despăgubiri stabilite prin hotărâri judecătorești era de 17.831.616 lei la 28 ianuarie 2026. Valoarea era echivalentă cu aproximativ 3,54 milioane de euro.

Observații despre salarizarea magistraților

Decizia CEDO analizează și felul în care drepturile salariale ale magistraților au fost influențate, în timp, de hotărâri ale Curții Constituționale, Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale instanțelor. Deși legile salarizării nu au fost modificate formal în toate situațiile, interpretările succesive au contribuit la extinderea și recalcularea unor drepturi.

Curtea europeană atrage atenția că poate apărea un risc de conflict de interese atunci când judecătorii se pronunță asupra unor drepturi salariale de care ar putea beneficia chiar ei. Observația se referă la posibilitatea ca interesul patrimonial personal să se suprapună cu exercitarea imparțială a funcției judiciare.

CEDO nu a stabilit existența unui conflict de interese concret în dosarele analizate. A remarcat însă că asemenea litigii pot crea aparența unui conflict instituțional între puterea judecătorească și autoritățile legislative și executive, mai ales atunci când hotărârile produc efecte asupra întregii magistraturi.

Potrivit motivării, stabilirea politicii salariale, fixarea priorităților bugetare și împărțirea resurselor publice țin, în principal, de atribuțiile executivului și legislativului. Instanțele au o marjă de apreciere mai restrânsă în raport cu aceste decizii, iar extinderea efectelor unor hotărâri salariale a făcut dificilă estimarea costurilor pentru stat.

Datoriile au crescut prin litigii succesive

Primul val important de procese privind drepturile salariale ale magistraților s-a desfășurat între 2006 și 2009. Statul a considerat că obligațiile rezultate atunci au fost achitate integral până în 2015, însă după 2016 au urmat noi litigii și interpretări judiciare privind nivelul remunerațiilor.

În unele cazuri, drepturi recunoscute inițial pentru anumite categorii de magistrați au fost utilizate ca reper pentru egalizarea veniturilor altor persoane aflate în situații comparabile. La principalul datorat s-au adăugat dobânzi, actualizări și despăgubiri, iar unele hotărâri au produs efecte pentru perioade mai lungi decât cele avute inițial în vedere.

CEDO a constatat că obligațiile financiare ale statului au continuat să crească, atât ca valoare, cât și prin numărul persoanelor care puteau beneficia de aceste drepturi. Amploarea fenomenului a făcut dificilă anticiparea cheltuielilor de către autorități.

Necesar de peste 1,4 miliarde de euro

Datele transmise Curții de Guvernul României arată că instituțiile judiciare au solicitat pentru anul 2026 sume importante pentru plata arieratelor și a dobânzilor:

• Înalta Curte de Casație și Justiție a cerut 294,246 milioane de lei pentru arierate și 53,833 milioane de lei pentru dobânzi;
• celelalte instanțe au solicitat 3,72 miliarde de lei pentru arierate, inclusiv sume rezultate din executări silite, și 1,6 miliarde de lei pentru dobânzi;
• Parchetul General a cerut 1,43 miliarde de lei pentru arierate și 47 de milioane de lei pentru dobânzi.

Totalul sumelor solicitate pentru 2026 a fost estimat la aproximativ 1,418 miliarde de euro. Prin comparație, toate celelalte ministere, inclusiv Ministerul Apărării și Ministerul Afacerilor Interne, au plătit între 2006 și 2025 aproximativ 73,2 milioane de euro funcționarilor publici în baza unor hotărâri judecătorești.

De ce a respins CEDO plângerile

Curtea a luat în calcul faptul că România nu a negat obligațiile de plată, că o parte din sume fusese deja achitată și că au fost instituite mecanisme legislative pentru eșalonarea restanțelor. Principalul datorat este actualizat cu rata inflației, iar în anumite situații se adaugă dobânzi.

CEDO a analizat și situația economică a țării, inclusiv deficitul bugetar de 9,3% din PIB înregistrat în 2024, cel mai ridicat din Uniunea Europeană în acel an. Măsurile de reducere a cheltuielilor nu i-au vizat doar pe magistrați, ci au făcut parte dintr-o politică bugetară mai largă.

Reclamanții primiseră deja între 29,17% și 40% din sumele datorate și nu au susținut că întârzierile le-au afectat posibilitatea de a-și asigura traiul. CEDO a mai reținut că veniturile lor erau considerabil mai mari decât salariul sau pensia medie din România.

În aceste condiții, judecătorii europeni au apreciat că întârzierile, chiar dacă au fost semnificative, nu au afectat esența dreptului la executarea hotărârilor și nu au impus reclamanților o povară individuală excesivă. Cele cinci cereri au fost declarate, în unanimitate, inadmisibile ca vădit nefondate.